lirik.web.id
a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

lirik lagu morbid (rou) - un început de poezie

Loading...

[strofă]
2 entități lipsite de formă de animal
se întâlniseră în largul unei mări ce n~avea mal
făcuseră schimb de priviri, dar niciunul nu~ndrăznea
să deschidă gura și să omoare liniștea
nu erau multe să~i lege, doar aerul împărțeau
și strălucirea lirică ce ambii o aveau
unul purta un stilou cu cerneala neatinsă
celălalt doar un caiet cu coala albă și nescrisă
tânjeau la poezie, fără ea se risipeau
să le aștearnă pe hârtie, gandurile~i implorau
dar într~o seară, când luna pândea de după munți
umbra ce purta caietul zise “hai sa nu fim muți!
te~am văzut agonizând, căci tu ești exact ca mine
avem un dar și un blestem ce ne face și rău și bine
separați n~avem destin și lirismul nu respiră
așa că, foilor mele cerneala ta o închină.”
auzind aceste vorbe, umbra cu stilou~n pumn
zise “eu scriu despre viață, tu despre moarte și scrum
câtă antiteză~ncape în caietul tau umil?
nu te temi că~n loc de versuri vom împărții același chin?
dar poate fix de asta noi doi ne vom potrivi
și lirica o să ne~aline de cumva vom suferi
așa că, din stiloul meu vom scrie amândoi
și în caietul tău zilnic vom umple mii de foi.”
așa au început două entități a scrie
cu patimă și extaz la aceiași poezie
se~ntreceau în epitete, și~n metafore cu carul
îmbinând curente literare, cultivându~si darul
și~ntr~o clipă de răgaz, când cei doi ‘și~admirau lucrarea
purtătorul de stilou zice “ți~am acceptat chemarea
și~s atât de mulțumit. acum pot să îmi scriu cuvântul
poezia noastră se~ncheie cand se umple caietul.”
a 2~a umbră~și petrecea serile~n dialog cu luna
recitându~i versurile, extaziat, zâmbind într~una
“dragă lună, în sfârșit cerneala~mi umple filele
nu mai am motive~acum să stau, să~mi număr zilele.”
dar intr~o zi, când cei doi scriau, ceva s~a~ntâmplat
cel ce purta stiloul s~a ridicat și~a plecat
celălalt debusolat, își răsfoi caietu~n grabă
și în loc să vadă o strofă, văzu doar o foaie albă
trecuseră câteva vieți omenești de când n~au scris
într~o seară luna~l vede pe cel cu caiet că~i trist
“ce te~apasă, veșnice poet, de ți capul în jos?
ori ți~era dor să îi vezi pe muritorii de prisos?”
cum să țin eu, dragă lună, capul sus? când a trecut
atâta amar de vreme și caietul n~am umplut
auzind acestea, luna lângă umbră se~așeză
“vechiul meu prieten, hai să~ți zic defapt ce se~ntâmplă
eu v~am urmărit pe amândoi încă de la~nceput
și că așa se va sfârși, încă de atunci am știut
căci cerneala așternută în caietul tău umil
n~a fost sinceră și pură, cum credeai tu, pe deplin
purtătorul de stilou acum e undeva departe
și~a găsit propriul caiet în care nu~i nici scrum, nici moarte
lirica voastră a~ngropat~o de mult în uitare
și n~a scris vreodată un vers cu deplină ardoare.”
așa a rămas biata entitate cond~mnată
să își poarte caietul ce nu va fi umplut vreodată
serile și le petrece recitind la nesfârșit
un început de poezie ce s~a terminat subit
i s~au adeverit până și cele mai mari frici
când urmele de stilou au devenit cicatrici
și dacă te întrebi de ce atât de brusc se~ncheie
e pentru că purtătorul de stilou.. era femeie


Lirik lagu lainnya:

LIRIK YANG LAGI HITS MINGGU INI

Loading...