a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

lirik lagu kazi ploae - hr (partea i)

[versuri „hr (partea i)”]

[vorbit]
toată lumea știe că mihai eminescu e un g.o.a.t. așa cum se știe, el a scris primul cele mai bune poezii și cele mai importante cărți din întreaga lume. iar cine a auzit de mihai eminescu, acela are deja o cultură generală vastă. se știe, de as~m~nea, că orice geniu creator trebuie să se chinuie în cele mai cumplite moduri și să moară cât mai curând posibil. și atunci unii dintre noi, trecuți dе o vârstă, pot să răsufle ușurați. pe cinșpe ianuariе, oamenii sărbătoresc ca niște turbați moartea poeziei
la drept vorbind, ea nu este lăsată niciodată prea mult timp să trăiască. e un punct mult mai comun pentru toată lumea ca ea să fie mereu moartă și îngropată la o distanță considerabilă de îndeplinirea ei în bune condiții. poate pentru că nimeni nu mai e în stare să o reproducă. o gloată de orci digitali vor înțelege cu atât mai puțin cum nimeni nu se interesa de chestiuni cu adevărat importante, ca diaspora skinwalker~urilor din facultățile private
unșpe zero patru. spray cu soluție salină pentru curățarea rănii, bandaje cu silicon, unguent cu antibiotic, antihistamină pentru mâncărimi, corsetul pentru recuperarea post~procedură, o banană cu gustul unei banane dintr~o carte de colorat necolorată, multivitamine pentru recuperare. unii zic că, din nevoia de sincronizare culturală, am imitat civilizația până când adevărata civilizație ne~a integrat pe toți în aparatul de producție, ca pe niște eroi în roți de hamster
în dispariția oricărei valori și competențe adevărate, oameni abili și volubili s~au furișat în tot felul de funcții, atribuindu~și diverse și însemnate roluri sociale sau morale. în logica asta nefastă, în care trebuie să rămâi apreciativ față de cele mai josnice obiceiuri și apucături omenești, e mai practic să iei exemplul neoliberal și să te prefaci că ești întârziat mintal. asta făcea și lăcrămioara. de crăciun primise cadou o operație de liporemodelare de la îngerul ei protector, doamna profesor universitar conferențiar doctor eva hasnaș
între ea și stângăciile doamnei conferențiar exista un real grad de compatibilitate, lăcrămioara nefiind doar asistenta, ci și confidenta ei. se cunoscuseră în 2010, la berlin, la cea mai mare expoziție frida kahlo din europa, acasă la o prietenă de~a evei, care le ghicise în tarot că prietenia dintre ele era o conexiune predestinată dintr~o viață anterioară. a mâncat pentru prima dată plăcintă cu huckleberry. după cum se știe, cititul în tarot aduce claritate mentală, și chiar dacă vizita s~a încheiat cu o sesiune de bârfit destul de oribilă, vacanța marcase prima conjunctură din viața ei când a fost tratată ca un adult. o persoană cu planuri mărețe, responsabilități și puterea de a lua hotărâri apte și altruiste
uneori, când se trezea în apartamentul ei din strada chiftelei, credea că e încă la berlin și atunci se întrista pentru o vreme. nu era deloc urâtă. avea, în schimb, întipărită în priviri expresia comună de tristețe a omului proaspăt venit de la o extracție de nerv sau de la înmormântarea unui bunic. era poate urma lăsată de pierderea inocenței otrăvite
când se trezea, mai stătea în pat între gândurile zilei și visarea inconștientă, episoade întregi din copilărie planând peste cotidian ca niște elice astrale din frunze de tei. își pregătise de cu seara micul dejun, format dintr~o caserolă mare cu pilaf și cinci smochine. înainte lua xanax pe stomacul gol. de acum, în preocuparea lor pătimașă pentru frida, avea un lucru în comun: intervențiile chirurgicale mai mult sau mai puțin inutile
eva era foarte religioasă. lăcrămioara nu prea credea în dumnezeu. de când cu switch~ul administrativ, se pricopsise cu o gastrită. ținuse în mod involuntar post și spusese până și o rugăciune cu fața spre est, dar nu se întâmplase nimic. nu prea se mai gândea la treaba asta cu dumnezeu. îl vedea doar ca pe o schemă din subconștient
la întrebarea: „de ce să faci copii?”, răspunsu’ suna la fel de necinstit. era o întrebare capcană, poate pentru că nu ar fi trebuit deloc să fie o întrebare. dar e totul dus și jalnic de acum. timpul se dilată și se preface în balega asta prăfuită, porționată de înțelepți în bucățele de suportabil
de ce să faci copii când poți accede social prin dezvoltare personală, când poți avea o carieră? poți face parte din ceva mai mare. trebuie doar să vrei, să fii competitivă și să nu faci copii. să faci copii e ca un proiect elaborat de a te autodistruge progresiv și controlat. toată lumea își dorește o femeie cu sâni tari. toată lumea vrea să fie tânăr pentru totdeauna, mai puțin tinerii
crezi că în lumea asta mai are timp cineva să sufere din cauza că e bătrân și singur? era dureros, dar își dorea să facă lucrurile în felul ei. în casa de turtă dulce în care trăia, își făceau apariția primele plăceri brutale ale trăitului între oameni căpătuiți. trebuia să se ridice la nivelul așteptărilor
din vârful piramidei sociale nu mai vezi creaturile de la baza ei. dar în realitatea de zi cu zi, dacă ai un talent sau ieși în evidență făcând un lucru bine, tinzi să superi temeinic pe toată lumea. e mai bine să te integrezi ca un upgrade tardiv sau ca orice teritoriu care devine hartă. în fața marii egalizări, e mai smart să fii binevoitor. nu e de parcă ai avea de ales
oamenii nu sunt deloc atât de unici, de diferiți cum le place lor să creadă că sunt. toată lumea are idei și dorințe, toată lumea se îmbolnăvește și toată lumea moare. toată lumea se îngrașă și slăbește, compune muzică de film și câștigă premii. toată lumea are un telefon, un card de fidelitate, un pistol, un pisoi. toată lumea e cineva, nimeni nu e nimeni. toți au așa un talent de ți se face silă. mental, toți sunt învingători și asta nu arată nimănui deloc cât de tare am pierdut cu toții
iluzia e cusută la fel cum e cusută și ea, din două bucăți de om explodate și recusute împreună. în a zecea zi de recuperare, în zona inferioară a abdomenului ei, își făcuseră apariția mici bucățele de țesut necrozat. mirosul lor infect îi amintea de aburul sufocant al copilăriei în sărăcie, lucru din trecut care uneori încombia la neputințe și martiriu de băbuță încotoșmănată. însă fusese made in ceaușescu. știa mai bine de atât și voia să facă lucrurile în felul ei
așa se simțea mereu, de parcă pășea într~o cameră albă, curată și aerisită. toate astea erau fleacuri. cu ajutorul celor trei slow cookere reușea să gătească într~o singură zi mâncare suculentă pentru o întreagă săptămână. era vorba de stabilitate. mica înfrângere era lipsa unui covor rotund în bucătărie, dar era pe lista de cumpărături
în sinea ei fusese dintotdeauna antreprenor. însă nu~i plăcea să fie catalogată astfel, considerând antreprenoriatul un concept cam contradictoriu. antreprenorii nu sunt intimidați de situații dificile, însă resursa lor princ~p~lă rămâne eșecul, spiritul de vacanță plăcută sau delapidare. era de prea mult timp sătulă de masculinitate fake, de bărbatul care urma să dea vina pe menopauza ei pentru lipsa lui de încredere în propriile forțe, privat de erecții ca un luceafăr blând care se așează peste tine
o vreme fusese ferm convinsă că e o chestiune de timp până când i se va face cuiva milă de ea. dar momentul ăla nu venise niciodată. firea ei delăsătoare îi indicase faptul că doar ea era vinovată de golul de destin karmic în care se găsea
eva o instruise că trebuie să investească în imaginea ei. în egalizare, totul ține de imagine. de asta e bine să investești în haine, rujuri și proceduri estetice, adică în imaginea ta. acum garderoba ei era vastă și pestriță și, ca puncte bonus la finalul jocului de~a căprioara, învățase să cânte asturias la chitară
nu reușea să fie într~o relație mai mult de câteva săptămâni. fusese cu un singur tip realmente interesant, pe care îl înșelase. el îi mai trimitea din când în când scrisori în care o amenința, și ei i se părea drăguț și familiar. iată~o idealizând în silă iubiri pierdute și otrăvitoare, în timp ce încearcă să intre cu forța în corsetul post~operator
în scrisori, îi reproșa că îl cond~mnase intenționat la mediocritatea artistică, neîmpărtășindu~i intuiția sentimentală, preferând să fie această party girl. în adâncul sufletului ei nu stătea nici o party girl. cât își dorea să se simtă liberă, se simțea liberă, credea că e liberă. ea era zodia pești, dar era mai bună
relațiile amoroase erau un conflict de interese. tipul luase totul mult prea personal. noile țesături sociale nu mai cereau unei femei să fie în mod obligatoriu mamă și iubită, bucătăreasă și scorpie, victimă constantă a acestor costei. se păcălea că iubirea~i de fapt o reacție foarte chimică din organismul nostru. așa suntem noi, oamenii. încercând să trecem de momentul dificil, devenim ceva mult mai îngrozitor, ceea ce e ok. nimeni nu e nimeni
se gândea cât de ignorante sunt unele persoane din punct de vedere sentimental, cum se aruncă în relații încoace și încolo, sperând de fiecare dată la marele premiu, când nimeni nici nu știe cum arată marele premiu. trebuia să se spele. colega ei cu capu’ în nori, ludovica, trebuia să apară din clipă în clipă. nu putea să o sufere. ceremonia șerpilor începea la orele șaișpe
la indicațiile evei, pe tot timpu’ recuperării băuse suc de rodii, scrisese poezii și jucase șah. acum, când inteligența artificială bătuse pe toată lumea la șah, se apucase și ea să joace. parcă nu~i venea nici ei să creadă ce ușor a fost să se mobilizeze, să se opereze, să câștige premii. dacă o iei step by step, nimic nu e greu. avea puterea să se adapteze. era conștientă de regulile jocului omenesc, de~a oamenii mari, de~a viața
niște căști wireless care nu se descărcau niciodată, corsetul pentru remodelare zăcea trântit pe jos, lângă un maldăr de haine pe care le probase, sărind dintr~un picior în altul, pufnind pe nas și scrâșnind din dinți. nu reușea să și~l pună singură și nu știa încă dacă era adevărata afacere. nu scăpa de pescăruși nicăieri. oriunde era lăcrămioara, erau și pescărușii cruzi, și imaturi, și zgomotoși și mizerabili
porția de știri îi mai restabilise cheful. doi copii, frate și soră, se pierduseră în pădure. ludovica era groasă și coaptă ca o castană. pur și simplu plesnea de sănătate. la vârsta ei nu era pe deplin acomodată cu fiesta care e trufia omenească, însă nu era complet străină. era mereu dispusă să ajute. încet, încet, ludovica intrase în grațiile evei. cât timp lăcrămioara fusese în recuperarea postoperatorie, îi preluase atribuțiile. părea că răspunde pe deplin exigențelor, și lăcrămioara percepea acest lucru ca pe o trădare din partea evei
toată dimineața se simțise excelent și, chiar dacă lăcrămioara zbierase la ea pe geam cerându~i să o ajute cu corsetul și aruncând spre ea cu o giruetă antică, instalată pe pervaz de vechiul proprietar, rămăsese zâmbitoare, uitase de cappuccino. viguarea tinereții zburda prin puful roșiatic de pe fața ei și, în lumina blândă a soarelui, avea ochii aproape galbeni
ea nu scria poezii și nu se uita la horoscop. zicea că majoritatea astrologilor sunt niște șarlatani și că oricum ea știe ce urmează să se întâmple. avea un oarecare succes cu un cont de gaming unde făcea streamuri, îmbrăcată uneori într~un costum de țestoasă ninja. nu înțelegea prea bine unele jocuri destul de simple, dar nici nu se vedea mare sculă pe basculă
era într~o relație secretă cu carol grațian hasnaș, unicul fiu al evei, un copil distrus de ambițiile stupide ale unei mame de luptă și de droguri. relația trebuia să rămână secretă din trei motive:
(a) audience~ul ei de pe twitch era format din băieței întărâtați, engagementul lor era prioritar
(b) statutul de holtei al lui carol excludea planul pe termen lung
(c) eva nu ar fi tolerat o as~m~nea povestire și carol nu ar mai fi primit, ca după ceas, banii de buzunar cu care își putea cumpăra locul în societate
atâta timp cât el rămânea sub mâna de fier cu care eva guverna gospodăria, totul era sub control
[outro]
– știi ce m~au extras, lăcrii?
– nu mă interesează. mi~ai adus cafeaua?
– se fac restructurări de la toamnă, s~ar putea să~ți fiu șefă
– termină, lasă~mă cu porcăria asta!

- lirik lagu kazi ploae

Lirik lagu lainnya:

LIRIK YANG LAGI HITS MINGGU INI