a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

lirik lagu c.o.d. (rou) - cafeneaua viselor pierdute

[versuri: c.o.d]
într~un oraş uitat de lume, de critici nevăzut
a luat naştere legenda scriitorului necunoscut
nimeni nu ştia cine este, unde locuieşte
lăsa~n cutiile de scrisori seara câte o poveste
unii nu înţelegeau nimic, alţii foarte vag
am înţeles că voia să treacă al vieţii prag
să descrie în amănunt ce este în depărtare
curios din fire, vedea moartea ca pe o reanimare
din pură întâmplare, a p~rnit pe căi astrale
suferind o mutaţie venită din contemplare
„oare e posibil? de ce e atât de curios?”
mă întrebam… de atunci nu s~a mai întors
gazetarii i~au pus învăţăturile în loc comun
cu titlul „pierdut în amănunt, încerc să mă adun”
n~a trecut mult până a apărut o nouă scrisoare
care spunea de renaştere şi întâmplări interioare
subiectul părea un fals, cules din imaginaţie
mulţi îl criticau din lipsă de informaţie
lui nu~i păsa, adevărul părea umbrit de realitate
şi în timp a devenit un simplu mit
provoca agitaţie între filosofi contemporani
contrazicea teoriile lor gândite în zeci de ani
dovadă că orice profesor a devenit narator
în citate din carte ce nici azi n~are autor
citez: „asasinarea prin impulsuri sentimentale
trebuie numită crimă, fiinţele nu sunt egale”
inteligenţa dobândită din risipă calendaristică
vorbeşte prin cuvinte, nu prin gestică
prăpastia universului pe care o numiţi casă
va şterge orice urmă lăsată de rasa voastră
cine a dat definiţia omului, acum este un zeu
ce a înţeles că „nimic” înseamnă „totul” mai mereu
un fragment decupat din ultimul scris al lui
ce a răsturnat balanţa gândului şi~al subconştientului
în iarna anului ’40 s~a zvonit
o ştire legată de mărturia fiinţei cu chip cioplit
un bilet a fost găsit într~o casă abandonată
semnat de cel căutat, deşi nu s~a pierdut niciodată
totul a fost ţinut ascuns, oare din ce interes?
nimic nu avea sens, însă mesajul l~am înţeles
era vorba de o adresă fictivă, parcă inventată
unde moartea pentru oricine, devenea consoartă
am plecat grăbit, neţinând cont de sentinţe
nerăbdător şi plictisit de multe consecinţe
mii de urme în zăpadă, lăsaţi de paşi grăbiţi
pe~o potecă îmbrăţişată de arbori ciopliţi
zăresc cu greu o uşă, din spatele ei se aude:
„eu sunt. bun venit în cafeneaua viselor pierdute.”

- lirik lagu c o d rou

Lirik lagu lainnya:

LIRIK YANG LAGI HITS MINGGU INI