a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 #

lirik lagu c.o.d. (rou) - 5 pagini/final

[pagina 1]
la început mi~a spus că~i pare rău nespus
că din vina lui am ajuns ce sunt acum
un gunoi perfect, dar nereciclabil
imi e dor de forma mea, azi sunt defect
mi~a mărturisit că~s înțelept și am râs
vorbesc cu mine până noaptea se așterne
in ea toți demonii mei prind maximă putere
mă trag pe sfoară, ăsta da haz copilăresc
ocolesc priviri, din vina lor s~au înmulțit
privirea mi se schimbă când au controlul
se îngână reciproc. niciunul nu m~a lămurit
de ce sunt jucăria lor, și care~i scopul
până persoane din afară m~au rănit voit
ei s~au aprins, unul imi coase rănile, acum
altul vindecă migrene, pe un ton șoptit
tu ești prietenul nostru. regret că ai murit

[punte 1]
nu lăsa capul plecat în fața nimănui
nimeni n~o să te ajute, încearcă să înțelegi
că ești fiul nostru, spune pas somnului
toți suntem orfani, din vina domnului
nu lăsa capul plecat în fața nimănui
nimeni n~o să te ajute, încearcă să înțelegi
că ești fiul nostru, spune pas somnului
toți suntem orfani, din vina domnului
[pagina 2]
șterge, scrie, uită cine ai fost
e momentul să realizezi că nu are rost
scuzele indică falsul. încearcă să te aduni
pe drumul neputinței toți primim cununi
ți~ai dorit să vezi lumea de sus? bucură~te
taci acum, s~m~nii plâng din vina ta
sângele se scurge așa frumos când vine apa
visezi îmbrățișări sociale? atunci aruncă~te
pe riscul unui handicap primit la naștere
cei din jur se bucură. unul singur plânge
acela ești tu. realizăm fără cunoaștere
c~am tras atât însetați si nimic nu curge
cine a scris opera chinului râde mulțumit
sunt personajul princ~p~l, tu dă de veste
zilele~s pagini, aș vrea să fi glumit
am aflat că la final nu mai exiști in poveste

[pagina 3]
de ce nu pleci? ți~am greșit de atâtea ori
calci pe nervii mei cântând ca îngerii pe nori
n~am datorii față de tine, am plătit cu viața
ți~am dat zile înzecit. acum taie chitanța
vrei balanță~ntre vis și coșmar?
declar că n~am să mai dorm, somnul e precar
măcar pe tot in subconștient rămâi departe
privirea ta ce îți spune că ai dreptate
între două flori, un copil plânge mereu
in leagănul imaginației uitat de dumnezeu
nu știe sa vorbească, nu știe să zâmbească
are aripile cusute, abia poate să privească
omenirea… singur de~o eternitate
te duci spre el, îți face semn să pleci departe
in scurt timp moare. care~i scopul?
mi~a luat gândul. parcă~i țin locul
[punte 2]
nu~nțeleg, am ajuns captiv intre oase
cușca mă slăbește, cineva îmi coase
palmele de ochi, buzele strânse~n eternitate
nu pot a mă opune, ființa mi se zbate
nu~nțeleg, am ajuns captiv intre oase
cușca mă slăbește, cineva îmi coase
palmele de ochi, buzele strânse~n eternitate
nu pot a mă opune, ființa mi se zbate

[pagina 4]
mi~am croșetat tristețea, ce frumos îți stă
haina mult dorita, amintire perpetuă
un bătrân și a pus tot echilibru~n vânt
acum stă în frig, așa de fericit, plângând
dormea în fața unei porți cu ideea
că din cauza sclipirii a schimbat cheia
a devenit copilul ninsorilor târzii
o altă noapte a trecut fără ca tu să știi
că așteptarea frigului doare ca uitarea
cum poți ierta când te adoptă abandonarea?
mă întreb mereu, axioma însângerată
dona ore, singurătatea~i era amantă
ieri l~a părăsit și ea… un nou asfințit
scria în lacrimi înghețate: iar am greșit
nu avea pe cine să urască, adoarme
sătul, ca de amintirea ce~i ținea de foame
toate până într o zi, când s~a sfârșit
mormânt in fata acelei porți, doamnă?
asta~i povestea unui nimeni de tine uitat
de atunci ninge asa frumos, iarnă orfană
[pagina 5]
ultima, da? hai
voiam să rămân, însă am fost obligat
să pun în bagajul minții un stilou decedat
a fost amicul meu tăcut, deși spunea multe
in modul lui de~a prezenta drame pe hârtie
nu știu atât de clar cu a lui peniță
scria caligrafic ce mă apăsa pe conștiință
stătea lângă inimă, vedea ființe cum plecau
stări el anima, lacrimi de cerneală curgeau
nu l~am putut împrumuta la nimeni, din păcate
punea cantitate în calitate, realizez
că~și scria testamentul din ale mele fapte
am devenit biletul lui de adio, nu aberez
destinatarul de pe spate mă urăște
mi~l amintesc așa de trist, însă mă privește
i~am dat cuvântul meu. a refuzat, zicând:
sper să mă iei cu tine până în mormânt
hai și ultimul refren:

[punte 3]
finalul fără sfârșit taie în carne vie
a fost blestemul meu așternut pe hârtie
croșetat din pene într~o călimară pustie
uneori pasărea se~ntoarce în colivie
finalul fără sfârșit taie în carne vie
a fost blestemul meu așternut pe hârtie
croșetat din pene într~o călimară pustie
uneori pasărea se~ntoarce în colivie

[final]
mhm… poți să lupți pentru ce e al tău, sau să mori pentru nimic… e fix același lucru. cred că~s r~t~rdat si asta mă face fericit. cu cât aspir la viitor, cu atât adun mizeria prezentului. nu~i normal. ceva din mine a murit după ultimul mesaj. e sevrajul de a~ți ridica o lume proprie în care ești prinț și cerșetor. regele va cădea curând. nu știu. simt vibrații pozitive când corpul îmi levitează intr~un univers în care te naști, plângă și sfârșești mut. hai, râde acum, filozofule. materia mea e însăși antimateria. rugăciuni păgâne pe o linie melodică desenată perfect după nicovala unui artist cu mâinile ruginite. și a uitat de mult bătăile. fericirea se ascunde după o siluetă feminină ce iese la vedere doar când unele urcă pe scara celsius. dar tu cât nisip mai ai? înțelegi ce vor alții sa înțelegi? nici nu~ți dai seama cât de mizerabil. caută în cenușa calendarul din trecut, păsări cu aripi de foc culeg seceta. arhitecții lumii noi, nu? am spirit de seceră. dacă nu știi cine ești, întreabă~te pe tine. sigur o să găsești răspunsul pe care nu~l căutai. realizarea singurătății. cât de multe~ți poate aduce? vocile celor dragi nu te lasă să~ți auzi gândul. omul e incomplet, dar nu pe jumătate. uneori e bine să împarți din ce~i al tău. citește sau ascultă primele două rânduri. profesorii mi~au limitat inteligența. 18 ani legați de fier, hârtie și lemn. rezultatul zero. înmulțește asta cu cine ești? rezultă noi toți. nu simt nimic divin ca piroanele din membrele lui hristos. uite exemplu de sacrificiu fără rost. doar cei ce au atins perfecțiunea inteligenței se pot sinucide, lăsând la o parte lesa. eu ating apogeul vidului, însă uneori am sclipiri de inteligență și tare mi~e teamă că acele sclipiri vor pune monopol pe gândirea mea de om plictisit. dar iar ai înțeles greșit… revin la cuvântul r~t~rdat, de data asta la figurat. urăsc copilăria ca un pedofil ce îl are pe “vino încoa”. sună ciudat. repet, nu e vina mea. eu doar pun pe foaie ce simțul îmi așterne pe retină, trage un fum și așteaptă pe șină, succesul să vină. asta înseamnă maturizare. urăște realismul ca psihologii. suntem bolnavi cu toții. ieși din carantină dacă te~ai acceptat. cu ce te~ai ales de fapt? m~ai desenat așa frumos pe interior, jur! limite depășite de parcă~mi ies din contur. am realizat că n~am nicio realizare, în clipa~n care voiam să~mi cer scuze și oglinda mi~a întors spatele. mulțumesc pentru tot. mda

- lirik lagu c o d rou

Lirik lagu lainnya:

LIRIK YANG LAGI HITS MINGGU INI